Apa albastră

Descriere

PREZENTARE CARTE

Am crezut că-mi va fi ușor să leg câteva cuvinte oarecum inteligente despre Ramona și despre COVID-19.

Într-un târziu mi-am dat seama de ce mi se încurcă ideile și de ce nu-mi ies propozițiile: ceea ce scrie Ramona Băluțescu nu este despre COVID. Este despre oameni, despre gândurile lor, despre felul în care reușesc să treacă peste angoasele lor, sau să nu treacă, despre viața trăită, dar și despre viața pierdută, despre deciziile, argumentele, convingerile și motivațiile noastre.

Fără îndoială, primul strat al lecturii este o cronică a pandemiei. Dar e păcat să te oprești acolo. E păcat să nu guști atmosfera să nu atingi fizic gândurile, să nu intri în lumea pe care Ramona o deschide spre a fi vizitată, ferit fiind de riscurile pe care ea și le-a asumat.

Felul abrupt în care e obișnuită să spună (și chiar spune) adevărul contrastează flagrant cu filigranul pe care îl folosește în exprimare în paragraful imediat următor. Asta face ca lectura să fie captivantă, face ca adevărul să nu plictisească, face ca subiectivismul ei să descrie obiectiv o realitate.

Singurul lucru pe care îl pot face în condițiile acestea este să va asigur că lumea aceasta există, că nu e o colecție de proză științifico-fantastică și că Ramona Băluțescu rămâne un veritabil corespondent de război. Indiferent unde se află frontul.

Mihai Grecu