Fulguriator

Descriere

DESPRE AUTOR

Simona-Grazia Dima scrie poezie, proză, critică literară cu o viteză, o bucurie, cu un simţ al împlinirilor cum rareori am întâlnit în generaţia ei. Foarte vizibilă a devenit ea, în Bucureştii succeselor optzeciste, atât ca poet, cât și ca eseist și critic literar. Era vizibilă încă din Timişoara anilor optzeci, şef al cenaclurilor studenţeşti, lider real al momentului tânăr. Debutează editorial în 1983, în Caietul debutanţilor pe anii 1980–1981 al Editurii Albatros, iar în volum personal în 1985, cu Ecuaţie liniştită, culegere de poeme degajând deja atmosfera enigmatică, rafinată a lirismului său. Următoarele cărţi de versuri, Dimineţile gândului, Scara lui Iacob, Noaptea romană, Focul matematic, Confesor de tigri, Ultimul etrusc, Călătorii apocrife, Dreptul rănii de a rămâne deschisă, La ora fulgerului, Interiorul lucrurilor, Pisica de lemn pictat, Havuz, alcătuiesc o constelaţie ivită în prelungirea acestui prim volum. Luciditatea angajantă, devoratoare aşază temele în reţele simbolice, fapt vizibil mai ales în prima ei carte de după 1990, Scara lui Iacob. Tânăra poetă, eseistă, comparatistă Simona-Grazia Dima nu mai scrie, totuşi, conform decalogului optzecist. Şi nici matura, lucida sau hiperlucida autoare. Ea îşi trăieşte, în versuri sau în eseu şi critică, ecuaţia liniştită a vieţii-în-literatură. Şi a scrisului.

PREZENTARE CARTE

Am comentat cu bucurie volumul ei de comentarii critice, eseistice, Pâinea şi vinul vieţii. Lecturi din poeţi contemporani, în care erau adăpostiţi și colegii ei timișoreni Eugen Bunaru sau Petru Ilieşu. Şi în volumul de faţă, Fulguriator, Simona-Grazia Dima îşi aminteşte formația ei timișoreană. Confesiunile redactorului, poetului şi liderului țin de echilibrul cărţii. Simona-Grazia Dima comentează „cu neobișnuită fineţe” creşterea scrisului contemporan, ea scrie cu iubire despre Gheorghe Grigurcu, Ioan Moldovan, Lucian Vasiliu, Victor Ivanovici, dar și despre Menuţ Maximinian, Kocsis Francisko, Arcadie Suceveanu, Constantina Raveca Buleu, despre Simona Sora şi mai ales despre Marian Odangiu, criticul de veghe la viaţa scrisului bănăţean. Și, repet, Simona-Grazia Dima scrie despre sine fiindcă e solidară cu „ai săi”, scriitorii pe care îi iubește, ca un critic literar de cursă lungă, erudit şi imparţial.

Cornel Ungureanu