Generația anului 2000. Cultură și subculturi ale tineretului în România socialistă. Studiu de caz: Timișoara

Descriere

PREZENTARE CARTE

Cititorul are în față acum această a doua ediție, revizuită și adăugită. Spre deosebire de precedenta, noua versiune a cărții este considerabil extinsă și conține, pe lângă mult mai multe interviuri structurate și semistructurate, reunite în secțiunea Anexe, un capitol suplimentar, referitor la apariția tineretului ca obiect de studiu în societățile occidentale și, pornind de acolo, în restul lumii din perioada Războiului Rece. De asemenea, unele formulări și scăpări din ediția precedentă au fost tacit corectate. Capitolele existente în prima ediție au fost, la rândul lor, revăzute și adăugite. Deoarece cartea atinge în treacăt și subiectul videotecilor din Timișoara anilor 1980, pe care l-am abordat și într-o cercetare mai veche, am inclus în secțiunea Anexe și interviurile făcute cu această ocazie, dat fiind că acestea contribuie la o mai bună înțelegere a peisajului cultural timișorean din perioada socialismului târziu, respectiv la formele complexe de intersectare a culturii oficiale, pe de o parte, și a subculturilor locale de tineret, pe de altă parte. De asemenea, în rubrica Anexe apar și câteva materiale de presă și interviuri reprezentative din anii 2021 și 2023, când, în jurul unor podcasturi bazate pe această carte, sau în jurul unor volume colective – cum ar fi Emanuel Copilaș (coord.), Formația Phoenix. Muzică, politică, filosofie, Editura Universității de Vest din Timișoara (2023) – s-au declanșat, atât pe plan local cât și pe plan național, polemici ample și intense. Deoarece mi s-a atras atenția asupra faptului că titlul cărții poate induce în eroare, precizez aici, pentru a evita orice neclaritate, faptul că sintagma „generația anului 2000” este preluată din lucrări ale unor sociologi români, publicate în anii 1980 și citate în volum. Sintagma se referă deci nu la tineretul actual, sau la cel născut în jurul anul 2000, ci la tineretul din perioada socialistă, născut în special în anii 1950 și 1960, tineret care urma să ajungă în general la maturitate în anul 2000, an cu numeroase implicații simbolice în cadrul propagandei socialiste. „Generația anului 2000” urma să fie, totodată, prima generație care ar fi trăit efectiv în comunism, așa cum era înțeles termenul în accepțiunea ideologiei național-comuniste a anilor 1970-1980.