Descriere
PREZENTARE CARTE
Fascinat de descoperirea undelor care traversează văzduhul și de posibilitatea de conectare a lor cu ființa umană, Arghezi visa în 1932 la momentul în care fiecare individ va ajunge să aibă două portrete, unul fotografic și unul fonografic. Fotogenia s-ar fi văzut astfel dublată de o „radiogenie”. Așa cum există oameni frumoși, dar nefotogenici (a căror frumusețe nu se lasă „prinsă” de instantaneul fotografic), ar exista și o specificitate a vocii care o califică pentru activitatea radiofonică. Ne propunem – în premieră pentru piața românească de idei – o investigare a formelor și a politicilor prin care s-au constituit arhivele sonore ale literaturii dintre cele două războaie.
Conferințele, lecturile la microfon, „operele de dicțiune” sau emisiunile pentru țărani, câteva dintre obiectele de reflecție ale acestui volum, au în același timp o relevanță estetică și antropologică, angajând calitățile materiale ale vocii scriitorului și atributele rostirii textului literar în dinamici sociale, unele astăzi uitate.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.