Descriere
PREZENTARE CARTE
Opera literară a lui David Foster Wallace poate fi descrisă în multe feluri. În egală măsură copleșitoare – manifestând un haos narativ calculat până la obsesie –, înălțătoare și decadentă, controversată și enigmatică, limpede și frenetică; oricum, dar în niciun caz redundantă ori plictisitoare. Însă, înainte de toate, poate fi descrisă drept o operă care gravitează în jurul a două mari concepte: vina – individuală și colectivă –, respectiv tragedia.
Pornind de la cele două concepte, scopul meu a fost de a ilustra atât modul în care conceptul de tragedie a evoluat de-a lungul istoriei și teoriei literare, precum și ce (mai) înseamnă și cum arată tragedia în literatura americană a secolelor XX și XXI. Cum mai arată tragedia, respectiv vina tragică astăzi? Mai putem vorbi în postmodernitate de „blestemul” zeilor, care condamnă personajele? Dar de ideea de erou, cu al său traseu inițiatic? Cum rămâne cu ideea de hubris; își mai regăsește un loc veridic în literatura de azi? Și cum arată toate aceste lucruri în literatura americană la trecerea dintre milenii?
Acestea sunt câteva din întrebările la care am încercat să găsesc răspunsuri. Prin urmare, am considerat scriitura lui David Foster Wallace nu doar o alegere logică, ci și una provocatoare. O veritabilă „celebritate” literară a literaturii americane postmoderne, însă destul de puțin cercetat în spațiul academic românesc, un autor care a făcut din ideea de „sinceritate” un țel absolut, punându-și protagoniștii în fața celui mai mare inamic al acestora: ei înșiși. În cele mai zguduitoare tenebre ale ființei umane, în deznodământul care nu (mai) are cum să fie unul pozitiv, în anticamera dezastrului iminent și colapsului imediat al protagonistelor și protagoniștilor săi, Wallace lasă, totuși, loc – în mod aproape paradoxal – pentru speranță și redempțiune. O speranță de care, așa cum ne arată biografia autorului, acesta nu a putut avea parte. Iar această carte își propune să redea tocmai viziunea lui Wallace despre tragedie, în toate fațetele sale – atât cea individuală, urmând traseul (anti)eroilor acestuia, cât și pe cea colectivă, a unei națiuni aflate la răspântia mileniilor. O carte care, asemeni scriiturii lui Wallace, spune la fel de multe despre societatea americană de ieri și, întrucât Wallace rămâne în continuare actual, de azi.
Raul Săran
Prin deducție logică, după ce identifică acest element ca fiind definitoriu pentru creația de ansamblu a autorului discutat, Raul Săran constată că forma de expresie predilectă a lumii, reflectată în existența personajelor, este eșecul, perceput ca o vină ce-și are originile în erorile, rătăcirile morale sau neputința de a se ridica la un nivel al umanității demn de o ființă pentru care eticul reprezintă un reper esențial. Rezultatul acestui șir de abandonuri și căderi este reflectat în deznodământul tragic al personajelor și în construirea unei viziuni distopice despre lume. Eroii lui Wallace sunt prinși într-o capcană nemiloasă, în care, de cele mai multe ori, au intrat de bunăvoie, urmărind scopuriși idealuri ce sfidează convențiile etice. (…)
Date fiind contribuțiile, de o varietate și covârșitoare cantitate, din zona studiilor asupra tragicului, autorul și-a asumat riscul de a intra în concurență directă cu mari nume care au devenit repere obligatorii pentru oricine se aventurează în acest spațiu. (…) Foarte bine documentată, scrisă într-un limbaj care denotă familiaritatea cu domeniul studiat, lucrarea lui Raul Săran este în același timp originală, informativă și expresivă. Nu am nicio îndoială că demersul de față e doar punctul de pornire într-o aventură intelectuală pe care o văd de anvergură și durabilă.
Mircea Mihăieș
Recenzii
Nu există recenzii până acum.